Am știut că ai plecat
nu pentru că s-a trântit uşa,
ci pentru că tăcerea dintre noi a început
să doară.
Şi perna ta şi patul nostru şi casa în care am visat împreună mirosea a abandon şi a trădare... În urma paşilor tăi, duşi pentru totdeauna, a venit o noapte, care, pentru câţiva ani, a uitat să mai facă loc unui zor de zi, unei raze de soare.
Am rămas singură din nou... Mi-am strâns coastele
într-un nod de dor,
și m-am oprit acolo —
o rană care încă te visează.
Comentarii
Trimiteți un comentariu