88

D.B.

Brațele mele se pierd în aer,
se fac vânt, se fac ploaie,
se fac neîntâlnite
până când lumea uită
ce-i real și ce-i dorință.

Timpul se destramă
ca nisipul dintr-o clepsidră
care nu mă mai măsoară,
care nu știe
dacă eu am fost vreodată aici
sau dacă te-am avut vreodată.

Aș vrea să te chem, dar cuvintele se topesc.

Ești doar un vis pe care
îl am atunci când îți dau drumul
să te simt din nou.