58

            

                         

                                 
Tacerea mea ascunde-o poveste.
Pielea mea arde-n rosu cu o alta, cand ajung la stele strig un nume si-mi dau seama ca nu este loc de mai mult. 
Nu mai stiu daca ma limitez doar la mine.
Port amprentele tale fin, sarutul de la incheietura mainii, parfumul tau pe gat, soapte pe coapse, degetele plimbate prin par, pe spate.  
Zbor.
Explozii in vene.
Cad de sus direct in palmele tale asa cum ploaia cade pe petalele unei flori si ma topesc in lava a doi ochi de culoarea mierii arse.
Cand vreau sa opresc momentul ma las pe pieptul tau ca sa aud cum rasufla usor fericirea. Si ma opresc acolo, in inima ta.
De cand te-am aflat am doar o zi in care traiesc, ziua de ieri e ziua de azi, la fel si ziua de maine. 
Iubirea se invata in timp.
Si timpul o sa-mi spuna numele a ceea ce simt acum. 
Esti extaz. Zambetul care-mi apare cand te aud. Paharul de vin de pe masa, esti ceea ce vad cand ma privesc in oglinda si rad, rad si iar rad. Esti mirosul de tigara care vine acum de la balcon in timp ce eu termin randurile astea incepute acum 5 saptamani si 3 zile.
Noi si o mare de albastru.
De tine ma leaga secretul. Ma leaga pacatul, daca ceea ce traim aduce un pacat. Iadul de dupa moarte - daca raiul de pe pamant imi esti tu.
Te cuprind cu ochii, cu durerea placerii de a te avea mai mult chiar si atunci cand ne avem pana la cer.
Cu fiecare gura de aer rupta usor din respiratia ta calda, cu buzele mele ce-si hranesc sufletul cu liniste atunci cand saruta suav pielea ta.
Nu mai am cuvinte, am doar o singura culoare care ascunde frenezia degetelor care scriu acum...
Tu esti culoarea mea.
Tranquility, my love, aerul meu esti.
Inima mea de 21 pastreaza doar cateva zambete si cel mai drag - mi-e zambetul tau.
In rest, iti apartin cu totul. 
Merg prin viata de parca as fi legata la ochi, cu picioarele goale pe-o lama de cutit la 1111 metri inaltime. Nu ma mai gandesc la ce s-ar intampla dac-as cadea. Daca ar fi acolo aceste brate sa ma cuprinda sau daca m-as strivi de fata pamantului, daca o sa ma doara si-o sa ma omoare.
Azi conteaza. Clipa asta merita efortul. Inutilul s-a risipit, oricum, demult. Fortez totul, corpul si mintea, un montagne russe, my love, ma joc, iubesc la maxim fiecare secunda, traiesc fiecare emotie, lucru si bucurie care-mi vin in cale. 
Albastru-i cald si sarea din mare s-a prefacut in miere.
Nu mai am cuvinte. Am o singura culoare.
Durerea si fericirea trupului s-au intamplat...
Si eu de acum nu mai sunt cea de atunci, cum nu eram nici cand am incercat din rasputeri sa mai fiu.
+-♡
Zbor usor, usor, usor.