57

Prea. 
Ai fost tot timpul prea mult din orice emotie, din orice lucru, prea multa noapte in tine, prea multa ploaie, mai multa toamna decat toate toamnele din ultimii 20 de ani adunate intr-un buchet de flori de camp uscate. 
Atata soare, atatea raze si atatea culori... ascunse de prea multa iarna. Prea mult suflet, prea multa inima, prea putin creier.
Ai fost tot timpul, an de an, zi de zi prea mult sau prea putin. Dar niciodata destul. Asta esti tu, prea mult sau prea putin din orice, de la primul fulg pana la ultimul fir de lumina si caldura, niciodata destula.
Ascunde-te in cerul de jos, cerul ala din frunze, cerul de sub petala unei flori, cerul ala de unde-i privesti pe ei si te miri de cat de minunati si destuli sunt.
Acopera-ti fata cu palmele si gandeste-te ca...ca tie insati iti esti totusi indeajuns cu toate neajunsurile tale.