54

Oprita intre doua respiratii si-o muscatura, un geamat, degete inclestate-n alte degete, cuvinte ce urla-n ochi si buze ce refuza ferm sa spuna adevaruri.

Nu mai stiu unde incep, unde sfarsesc, nu mai stiu nimic de mine.
Nu mai inteleg cum, cand, de ce, pentru ce.
Nu inteleg cum eu.
Sentimentele mele s-au unduit sub greutatea privirii tale.
Atat de puternic incat mi-am simtit cumva sufletul strivit intre spatiul ala cat pentru o rasuflare dintre inima ta si inima mea, atat de puternic incat atunci cand ne-am atins pentru ultima oara, eu suflet nu am mai avut.

Iubesc inca ceea ce esti, iubesc ochii tai, iubesc mainile si minciunile tale, chiar daca tot ele m-au ucis.

Cel mai mult regret si ma doare faptul ca... creierul tau si inima mea nu au ajuns niciodata la o sintonie, n-au ajuns la un acord.

Ca un lut in mainile tale, am vrut sa ma faci asa cum m-ai fi vrut tu sa fiu.