33

Nu cred in viata asa cum nu cred nici macar in moarte, cred in continuitatea ce separa oarecum aceste fenomene si le uneste totodata sub o alta forma.
Cred in eternul sufletului ce-si are libertatea existentei chiar si dupa ce ne lasam trupurile in valurile pamantului, luminile noastre ridicandu-se la cer, intorcandu-se acasa.
Stiu ca exista si o alta realitate, una-n care e doar liniste si lumina, una-n care toti iubesc sincer si chiar iubesc.
Cred in profunditatea clipelor indimenticabile nascute aici, in consecutivitatea lor dincolo, chiar daca traim prea sarac, prea greu si urat uneori incat sa iubim fiecare moment.
Cred in cer si nu in pamant. In suflet si nu in trup. In sentiment si nu in actiune. In eternitate si nu viata limitata de moarte.
Si-mi permit sa am convingerea  asta pentru ca sunt coplesita de maretia gandirii umane, ma impresioneaza puterea oamenilor atat de naturala de a darui, de a iubi, de a dori si de a visa, dincolo de slabiciunile nenumarate.  
Suntem prea distinsi pentru ca trairile si convingerile noastre sa poata fi oprite de timp. Este prea puternica frumusetea din interior ce ne apartine. 
Si dincolo de faptul ca nu toti credem in suflet si-n eternitate, nu toti gasim fericirea in grandoarea lucrurilor marunte, naturale si pline de esenta,  sunt convinsa ca o sa descoperim totusi momentul in care vom fi mai bucurosi si mai sinceri decat am fost vreodata aici intre ani numarati. Vom renaste si vom trai  clipa in care bunatatea, linistea si dragostea ne vor uni in aceeasi masura si vor fi punctul de legatura al tuturor oamenilor, lucrurilor, actiunilor.
Si poate, poate am putea incepe sa lasam inimile sa-si aleaga adevarata fericire si liniste chiar din clipa asta. Si poate daca le-am lasa sa simta mai mult, am fi mai oameni.
Da, poate n-am mai fi limitati de frica mortii si a rusinii si am trai din plin frumusetea anilor astia atat de deosebiti.
In pofida faptului ca nu putem fi atat de liberi si atat de impliniti precum visam, macar sa incercam sa ne conturam vietile cu culorile raiului pana a ajunge la el.
Sa incercam sa credem, sa simtim mai mult si sa suferim mai putin.

Nu cred in viata limitata de moarte.
Cred in continuitatea sufletului.
In lumea in care o sa emanam bunatatea anilor de demult, cred in dragostea si intelepciunea din suflet ce creste usor si  daruie nemurirea cand trupul  alege cerul ascuns sub pamant, si lasa lumina sa se intoarca acasa, sa urce la cerul de sus.