18

Lasa-ma sa-ti soptesc.
Sa-ti pictez cu dragoste pe pleoape, s-aduc lumina-n sufletul tau, lasa-ma sa culeg stele pentru tine in nopti de iarna geroasa si sa-ti fac coroana de flori in miez de vara parfumata. 
Lasa-ma sa strang nectarul bucuriei ca mai apoi sa ti-l picur pe buze, sa te cuprind cu liniste si sa-ti cant  numele. 
Sa fur din cer libertate si sa ti-o aduc in palme, sa-ti aduc iubirea din picaturile de ploaie,  sa strang din sclipirea marii si sa ti-o suflu usor pe gene.
Da-mi voie sa te incalzesc cu raze de soare, sa-ti fac aripi din frunze galbene, frumoase,  parguite-n tomna.
Lasa-ma sa te sarut pe frunte cu caldura, sa-ti sterg tristetea si sa-ti tes cu fir de fericire rana.
Lasa-ma sa te cuprind in brate, sa-ti vad chipul obosit, sa-ti vad ochii plansi si sa citesc poezia  ce ti-e scrisa-n iris.
Sa-ti strang in pumni durerea, sa-ti gasesc regretele adanc ascunse-n inima si sa te fac sa uiti... 
Sa uiti cine ai fost, sa uiti ce-ai vazut, ce-ai trait...
Sa te iau de maini si sa zburam, sa descoperim. Sa traim o viata noua, o viata ce-o meritam amandoi.
Lasa-ma sa-ti soptesc ce-i aia  beatitúdo.
In fond,
Eu n-am avut niciodata pe nimeni,
Tu nu m-ai avut niciodata pe mine.