Sonet de dragoste XI - Pablo Neruda

Tânjesc dupa gura ta, vocea ta, părul tău,
Tăcut şi infometat, îmi caut hrana pe strazi
Pâinea nu mă hraneste, zorile mă sfărâma,
Toată ziua caut urma stralucitoare a paşilor tăi.

Mi-e foame de râsul tău moale,
De mâinile tale de culoarea unei sălbatice recolte,
Mi-e foame de pietrele pale ale unghiilor tale,
As vrea să mănânc pielea ta ca o migdala.

As vrea să mănânc raza de soare care pâlpâie in incântatorul
tău corp,
Nasul, suveran al fetei tale arogante,
As vrea să mănânc umbra trecatoare a genelor tale,

Şi merg peste tot infometat, respirând amurgul,
Vânându-te , pentru inima ta fierbinte,
Ca o pumă in salbaticiile neroditoare.