31

Sub albastrul cerului in care soarele si furtuna fac dragoste lasand urme rosii la apus, astept cuminte pe scoarta batrana a pamantului, mierea tacerii sa curga pe stele, sa-mi picure-n vene, sa-mi ajunga pe inima si sa simt dulcele si caldura linistii ce-mi unge trairea.

Si-n timpul in care linistea o sa patrunda,
Sa-mi lipesc pe maini flori si fluturi ca sa strabat miezul universului de nenumarate ori.
Scriu o melopee de dragoste pe fata, ma fac mai frumoasa.
Cuprind nebunia sub pleoapele-mi sarutate de vise.
Ma pictez pe dinauntru cu culori rupte din povesti, cautate-n abisuri .

In degete apasa fericirea
Ma culeg din curcubeie, si-mi las sufletul intre cuvinte
Strang durerea din rani si-o prefac in bucurie
Ma las de carne, de oase, imi scot duhul la lumina
Zbor, alerg pe carari asezate in modulatia anilor trecuti si a secolelor viitoare, presor splendori.
Rup din mine poezia iubirii si-o las pe pielea trandafirilor
Sorb din nucleul nemuririi

Tisnesc din ochi infinite fantani
Din buze mai curge miere
Din degete picura poezia
Inefabilul rai, in mine... sub pielea-mi prefacuta-n lumina.