92
D.B. Erai acolo. Atât de aproape, încât ți-aș fi putut atinge sufletul cu o singură silabă. Dar n-am rostit-o. Poate din teamă. Poate din ruşine. Poate pentru că tăcerea era singura formă de iubire pe care o puteam purta fără să te pierd. Și totuși, n-ai știut niciodată că, în toate viețile mele nespuse, tu ai fost începutul. Acum, în liniștea serilor, te simt aproape, ca o amintire care nu apune, ca o mângâiere care nu vrea să se piardă. Nu te chem, nu te chem niciodată — las timpul să țină piept durerii, iar eu să păstrez ce n-am avut curaj să spun vreodată: că te-am iubit în tăcere, cu toată ființa, cu toate cuvintele nerostite pe care le-aș fi purtat până la capătul lumii, chiar și dacă nu m-ai fi auzit niciodată. Rămâi o lumină blândă, un început ce nu se termină, o promisiune fără cuvinte pe care doar inima o înțelege. Goodbye my lover, goodbye my friend, y ou were the one, you were the one till the end...
.jpg)
